Că am transformat o sărbătoare ce ar trebui să aibă o încărcătură spirituală într-una care abundă de comercial nu cred că mai merită să vorbim. Simt că a trecut Crăciunul de două luni. Cum văd steluţe, Moş-Crăciuni şi alte decoraţii încă de prin octombrie, mi-e greu să nu mă gândesc că la noi Crăciunul ţine trei luni, aproape cât vara. Noi nu mai avem iarnă, avem doar Crăciun şi cam atât. Mi se pare exagerat. Doar că acesta-i comercialul. Cam aşa văd eu şi treaba cu luminiţele din Constanţa. Puţin din bulevardul Ferdinand şi o porţiune din Tomis. Ca să-i lumineze „divin" pe tomisari. Dacă nu aţi înţeles, dar sunt sigură că ştiţi, tomisarul este noua clasă a societăţii constănţene. Acolo nu contează dacă ai bani, dacă eşti citit, dacă ai şcoală, contează doar să ai ţoale de firmă, să fii cool, să vii cu ochii umflaţi din club, să porţi ochelari de soare seara sau în interior şi aşa mai departe. Tomisarul de Constanţa trebuie să aibă maşini de fiţe, pentru că altfel n-are prestanţă. Dacă nu se vede firma bine pe ochelarii de soare, nu-i în trend, şi aşa mai departe. Şi tocmai în acea porţiune de baruri şi cafenele s-a trezit Primăria să pună luminiţele de Crăciun. De ce? Să lumineze Prefectura lui Palaz? Mi-e greu să cred. Să fie aproape de Orăşelul Copiilor? Nici asta nu prea merge, mai ales că nu văd cine şi de ce şi-ar mai duce cineva copilul în locul acela. Doar pentru a-l speria, că alt motiv nu pot vedea.

Nu ştiu dacă tomisarul este noul target electoral al lui Radu Mazăre şi nici nu pot înţelege dacă această nouă specie este văzută ca viitorul Constanţei. Totuşi, tind să cred că şi întâiul domn din Primărie se vede un tomisar fratellist cu iz de Capitală şi de Brazilia, via Madagascar. Fraternizează cu ei, le înţelege problemele şi ei pe ale lui. Sunt într-o comuniune perfectă primar... „natură" de club. Şi să nu credeţi că mi-aş dori luminiţe pe ori