M-am săturat să-l tot văd pe Emil Boc făcând arheologie de amator în arhivele Guvernului, în loc să se aplece, dacă o fi în stare, cu răspundere, lucid şi profesionist, asupra evoluţiei actuale a ţării. M-am săturat să-l tot aud, de trei ani, că duce-n cârcă o dezastruoasă moştenire, care dusese ţara în pragul colapsului economic şi financiar. M-am săturat să-l văd că bântuie pe la TVR şi pe la Radioul public, mimând competenţa şi explicând că România se dezvoltă graţie politicii sale competente, iar românii ar trebui să-i fie recunoscători. Aşa a făcut şi luni, în plenul Parlamentului, unde, în loc să încerce să-şi argumenteze proiectul de Buget, contestat de numeroşi economişti de marcă, şi-a rezervat timpul veşnicei răfuieli cu Tăriceanu, din cauza căruia ţara are necazuri azi. Bun, ajunge, de acord, Tăriceanu o fi fost un prost manager, dacă nu, aşa cum zice Boc, a cheltuit banii pentru propriul scop electoral, dacă nu cumva i-o fi şi furat. În trei ani însă, Boc avea tot timpul să lămurească această chestiune, cu rapoarte contabile şi audituri ferme şi, dacă Tăriceanu şi ai lui au abuzat sau au deturnat fondurile, să-i fi trimis în puşcărie. Pentru fraudă sau pentru abuz şi gravă neglijenţă, în dauna economiei naţionale.

Nu poţi s-o ţii langa, an după an, ca o babă neputincioasă jelind pe marginea şanţului, spre a-ţi acoperi propria neputinţă, propria incapacitate profesională, jafurile comise de propria clientelă, bugetele de investiţii ajunse în conturile profitorilor, incredibila şi accelerata îndatorare a ţării. Nu poţi să vii iarăşi, pitindu-te în spatele predecesorilor, cu încă un Buget făcut cu dedicaţie şi sufocând din nou populaţia. Nu poţi, înainte de încheierea şedinţei, să pleci ostentativ din Parlament, unde se dezbăteau aceste chestiuni, insultând astfel grav nu doar adversarii politici, ci şi parlamentarii din propria Coaliţie şi uitând