„Căline, schimbă lamele că s-au tocit şi pune-ţi o haină mai groasă pentru că vine iarna". Acesta a fost mesajul codat pe care poetul Florin Iaru i l-a transmis prietenului său Călin Angelescu pe 25 decembrie. Ras şi pudrat ca să îşi ascundă vânătăile de la loviturile pe care le-a primit în închisoare, poetul Florin Iaru a încercat să fugă din ţară pentru a nu fi prins de comunişti.
În decembrie 1989 lucrurile încep să se precipite...
Sentimentul de zădărnicie poate să pună presiune pe structura sufletească a unui om, dar aceasta cedează la un moment dat dacă primeşte un bobârnac.
În jurul nostru cădeau ca popicele toate sistemele comuniste: Polonia, Ungaria, Germania. Chiar am avut o păţanie interesantă : Eram cam cu chef pentru că mă duceam la o aniversare şi mă întâlnesc cu un poliţist, mă înfig în el şi îi zic: Ce mai face tovarăşul Honicker? Aşa cum îi spunea Ceauşescu liderului comunist Erich Honecker din Germania tocmai fusese înlăturat de la putere. Domn'e du-te acasă şi lasă-mă în pace! mi-a spus poliţistul. M-am dus mai departe.
Sentimentul era că la noi nu se va întâmpla niciodată nimic. Totuşi, în decembrie 1989 au sosit nişte prieteni din Iaşi, Casian Maria Spiridon şi Panaite C. Mazilu. Am ieşit în curte şi am vorbit numai între şase ochi. Ei mi-au spus aşa: Florine tu ia legătură cu jurnalistul cutare de la Ambasada Sovietică pentru că la noi se va întâmpla ceva. Cum să iau legătura cu acest jurnalist? Cum să mă apropii de Ambasada Sovietică? Era un soi de disperare.
Pe 14 decembrie, băieţii din Iaşi au încercat să facă o demonstraţie în Iaşi. Numai că, ca peste tot în România, când organizai ceva, totul era ştiut. În miezul grupării erau întotdeauna şi turnători. Nici nu au apucat să ajungă în staţia de tramvai că i-au înşfăcat pe toţi şi i-au băgat într-o dubă. Din acea clipă nu am mai ştiut nimic despre ei. Ei au fost
