Aici se combina totul: socializarea, distractia, placerea papilara (pacat ca nu se poate face gratar si da pe git o"mallecula" de ceva tare!) si cultura de filme "de familie". O cafea si multimea de fast-food-uri se amesteca cu micile cumparaturi. Si uite asa ii trece viata mallcom. Noua subspecie nationala a aparut, buninteles, odata cu mall-urile. Dar nu chiar de la inceput. Prima data cind au aparut aceste complexe comerciale lumea s-a ingramadit ca la urs, atrasa de aceste adevarate cocteiluri Mallotov cu sclipici. Caci glanda curiozitatii se umflase pina peste poate. Dar celor mai multi, cind au vazut ca preturile sint de trei ori mai mari ca la orice magazin obisnuit, le-a disparut curiozitatea si au rarit vizitele la numitele complexe, care, cum s-ar zice, ii complexau. Dar au ramas malldovenii sa bata mall-urile cu pasul lor mallatic. Pentru ei, numitul complex (in ambele sensuri semantice) a devenit nu o unitate comerciala, ci un minioras, o provincie administrativa, un dominion in care isi desfasoara un nou mod de viata. Au, n-au bani, malldovenii isi duc traiul la mall. Si apropo de bani. Sa nu-l confundam pe malldovean cu Mos Sacosa, cel despre care scria excelent Nicolae Turtureanu in acest ziar; Mos Sacosa, cel cu pipi colectat dimineata in eprubete, care cauta „piata cea mai ieftina" si retete compensate. Sa nu-l confundam nici cu tata Tanta, cea cu coafura „cu sarmale" de Pasti si de Craciun, cu glezne umflate, macrameuri putrezite si toate discurile lui Gica Petrescu. Ca si Mos Sacosa, ea nu are ce cauta la mall. Banii, bata-i vina! E drept, malldoveanul are, garantat si egal, dreptul la saracie. Ca majoritatea dintre noi in capitalismul acesta de jungla. Dar ceva bani tot mai are malldoveanul: ori ii trimite cite ceva nevasta-sa din Italia, ori ii mai ramine de la alcoolatia lui fiu-sau, ori de la ajutorul social... Poate fi si cu serviciu, poate fi