Cel mai redutabil luptător anticomunist din Braşov, Nicolae Purcărea, a aniversat ieri înaintata vârstă de 88 de ani. Ce n-au reuşit puşcăriile comuniste în cei 20 de ani de detenţie a izbutit bătrâneţea: ochii i s-au înceţoşat, picioarele nu-l mai ascultă. În tihna casei sale „monument istoric", de Pe Tocile, bravul luptător a pus dalta deoparte căci nu mai are putere să sculpteze în lemn. A ajuns la ceasul în care trăieşte din amintiri, aşa că le pune deoparte într-un caiet de memorii pe care seara, prietenii lui, îl bat la calculator. La 88 de ani nu-şi mai doreşte decât... „sănătate. Cât o fi şi m-o mai ţine, să fiu sănătos, să fiu întreg la minte. Că picioarele... mă rog. La vârsta asta citesc, scriu, mi-aduc aminte", ne spune Nicolae Purcărea, disident politic.
„Purtăm pe umerii noştri nişte grade imaginare”
Spre deosebire de alte zile ale anului, ieri şi telefonul a sunat. Măcar odată pe an să-şi aducă aminte lumea că 20 de aniversări şi le-a petrecut în spatele gratiilor, ca duşman al poporului. Nepoata lui, cea care duce harul brâncuşenesc mai departe, îşi face timp să-l viziteze. „Domnul Purcărea mi-a fost mentor, dascăl, părinte spiritual. Îi urez din toată inima multă sănătate. Îi mulţumesc din tot sufletul pentru ce a făcut pentru mine!”, ne spune Zina Burloiu, nepoată.
„Să dau cu piciorul
la jertfa mea? Daţi-mi ceva mai bun!”
A făcut parte din rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş, legionarismul fiind motivul pentru care Securitatea l-a pus la munci silnice şi l-a torturat.
Cu o seninătate aparte îşi aduce aminte de puşcăriile în care şi-a lăsat 20 de ani din viaţă. Cu toate astea, nu regretă nici un moment de jertfă pentru neamul său.
„Cum să regret? Să dau cu piciorul la jertfa mea? Daţi-mi ceva mai bun! Daţi-mi altă morală. Altă concepţie, decât să te crezi în Dumnezeu şi să te jertfeşti pent
