Problema bosonului Higgs s-a pus inca din anul 1960, cand fizicianul Peter Higgs a propus mecanismul Higgs al ruperii de simetrie in interactiile din natura, ce conduc la formarea de particule masive.
De exemplu acest mecanism explica formarea bosonilor W si Z masivi, care mediaza procesele de interactie slaba, prin ruperea simetriei uneia din componentele interactiei electroslabe, in timp ce fotonii (particule tot din categoria bosonilor) care mediaza interactiile electromagnetice, raman cu masa zero. La fel pionii (bosoni ce intervin in interactia tare) devin masivi prin procesul de rupere a simetriei chirale a proceselor de interactie tare dintre cuarci. Existenta insa a bosonului Higgs nu este o consecinta a mecanismului Higgs. Unele abordari teoretice care utilizeaza mecanismul Higgs fac apel la existenta bosonului Higgs, de exemplu Modelul Standard, altele insa nu il folosesc, de exemplu modelul Technicolor. Sarcina experimentelor de la LHC este de a confirma una sau alta din aceste abordari teoretice.
Intr-un comunicat http://cern.ch de ieri 13 Decembrie 2011 colaborarile ATLAS si CMS de la CERN au prezentat rezultatele ultimelor analize a datelor experimentale obtinute in acest an la LHC. Acestea au restrans domeniul de existenta posibila a bosonului Higgs la 116-130 GeV/c^2 cu un nivel de incredere de 3,6 sigma (ATLAS) si 115-127 GeV/c^2 cu un nivel de incredere de 2,6 sigma (CMS). Masa posibila fiind de cca. 124 GeV/c^2 (CMS) sau 125-126 GeV/c^2 (ATLAS).
Comunicatele se bazeaza pe observarea unui numar mic de evenimente, posibil provenite din dezintegrarea bosonului Higgs, insuficiente insa pentru a putea fi considerate ca dovada indubitabila a existentei acestuia. Totusi aceste rezultate prezinta interes enorm in randul comunitatii cercetatorilor din fizica particulelor. Fabiola Gianotti, spokesperson al colaborarii ATLAS, a spus ca aceste o
