A respecta reguli în România e semn sigur de prostie. Numai proştii îşi văd de treabă, deştepţii se fofilează isteţ. Până la urmă nu asta învăţăm de mici? Zici ca el şi faci ca tine. Arta fofilării ne-a creat, de-a lungul istoriei, o reputaţie cam proastă în Europa, de neam versatil, incapabil să-şi respecte înţelegerile. Ca nişte români adevăraţi au reacţionat şi liderii USL după summit-ul UE din 8-9 decembrie, soldat cu desenarea principiilor de bază ale viitoarei guvernanţe fiscale. Prima reacţie USL a fost să elaboreze rapid un contraplan, o schemă complexă de ocolit ghilotina regulilor aspre. Scurtă recapitulare: cei 27 de lideri europeni minus Marea Britanie au convenit la Consiliul European de la Bruxelles asupra unor principii generale - deficite structurale mici (vă explică economiştii ce-i cu astea), reguli fiscale mai aspre însoţite de sancţiuni automate pentru ţările indisciplinate. Noile reguli ar urma să fie gata până în martie 2012. Urmează transpunerea lor în legislaţia naţională, cu recomandarea explicită - atenţie mare - ca aceste principii să fie introduse în Constituţii sau în legislaţia echivalentă. De ce în legile fundamentale şi nu prin simple legi votate în parlament? Sunt mai multe argumente. Fixate în Constituţiile celor 27 de ţări minus Marea Britanie (utopic plan, dar merită încercat), noile reguli conferă mai multă stabilitate şi predictibilitate întregii construcţii europene. Sunt mai greu de modificat în funcţie de toanele unui partid, devin principii de bază în arhitectura statelor şi omogenizează comportamentul economic în interiorul UE. Incoerenţa deciziei cu impact economic pare să fie, de fapt, marea problemă a unei Uniuni cu 27 de state, fiecare cu interese de apărat, în interiorul cărora funcţionează cel puţin două-trei partide mari. Faceţi o înmulţire simplă şi veţi obţine tot atâtea idei despre cum trebuie condusă o ţară la cap