Acum o lună Ziarul Financiar publica un articol în care se arăta cum reforma pensiilor speciale, făcută în numele abolirii unei situaţii privilegiate, de fapt a dus la creşterea cu 17% a acestui fond de pensii, care acoperă foştii angajaţi din armată, poliţie şi multele noastre servicii secrete.

Deci e criză, toţi politicienii puterii se plîng toată ziua că nu sînt fonduri şi trebuie făcute economii, sînt tăiaţi cu sadism banii pentru sănătate, ajutoare sociale, salarii mici sau chiar minime, dar, surpriză! În acelaşi timp, categoriile privilegiate devin şi mai privilegiate.

Venim după ani şi ani de gargară anticomunistă deşănţată, o gargară lipsită de sens dar care a ajutat mult PDL şi mai ales preşedintele să cîştige puterea. Nu doar puterea, ci întreaga ţară musteşte de anticomunism. În asemenea măsură că pînă şi SO Vîntu a simţit nevoia să devină anticomunist (ceea ce, apropo, ar trebui să le dea serios de gîndit clasicilor intelectuali ai anticomunismului românesc, pentru că spune multe despre efectele campaniei lor decerebrate).

Şi totuşi, în această ţară în care anticomunismul urlă la orice colţ de stradă şi atîrnă pe toate gardurile, în timp ce acelora care şi aşa suferă de diverse tipuri de lipsuri li se mai taie şi din puţinul pe care îl au, cresc tocmai pensiile celor care au făcut parte din aparatul represiv comunist, pentru că armata şi Miliţia au avut funcţii clar represive (Securitatea, desigur, cu atît mai mult; ceea ce se vede şi la pensie, daca pensia medie a foştilor militari şi miliţieni e de 2,5 mai mare decît cea a oamenilor normali, pensiile foştilor securişti sînt de 4 ori mai mari).

De ce se întîmplă asta? Păi tocmai de aia, că anticomunismul acesta e doar gargară interesată, şi la Băsescu, şi la Boc, şi la marii noştri oameni de cultură. Toţi au făcut spume la gură cu lustraţia şi alte prostii asemănătoare, în timp c