Vasile Sireţchi a avut arma în mână în timpul Revoluţiei, fiind şef de stat major la Apărarea Civilă. După decembrie 1989, au rămas documentele care-i atesta faptele, precum şi amintirea unor clipe de groază, în care gloanţele şuierau pe deasupra capului. A păzit aeroportul Otopeni cu arma în mână, timp de trei zile, fără hrană şi fără echipamentul corespunzător. „A fost o stare de război, nu ştiai pe ce lume trăieşti", a declarat el, pentru România Liberă. Care este povestea lui?

Domnule Sireţchi, ce funcţie aveaţi în timpul Revoluţiei?

Eu am fost şef de stat major la Apărarea Civilă şi la gărzi. În toate întreprinderile se făcea pregătire militară. Am avut funcţie de producţie, deşi am făcut şcoala de ofiţeri. Prin dosar m-au scos din armată. Însă, pentru c-am făcut armata la transmisiuni, iar specialitatea era electronica, am ocupat funcţie la uzina „Electronica" din cartierul Pipera.

Ce vă amintiţi din ziua de 21 decembrie?

Pe 21 decembrie, am participat la mitingul din Bucureşti. Din cadrul uzinei, au murit două persoane şi alte câteva persoane au fost reţinute şi duse la penitenciarul Jilava. Însă nu am fost implicat, personal, în evenimente care au ieşit din tiparele Revoluţiei. Am fost acolo, am manifestat împotriva dictatorului.

În dimineaţa zilei de 22, eraţi la curent cu ce s-a întâmplat în noaptea precedentă? Care a fost reacţia lucrătorilor din uzină?

În dimineaţa zilei de 22 decembrie am fost la uzină. Situaţia de pe 21 fiind cunoscută, în uzină s-a creat o stare de agitaţie. S-a format o coloană de oameni cu scopul de a merge din nou la Comitetul Central pentru a manifesta împotriva dictatorului. Însă persoanele din cadrul Partidului au închis porţile. Nu voiau să dea drumul oamenilor.

Pentru că aveam calitatea de şef de stat major al apărării civile şi al gărzilor, am dat ordin să se deschidă porţile. Toţi mun