Simpaticul Festival Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB) a programat, anul acesta, o dezbatere despre proza scurtă. E, într-adevăr, un subiect: specia e pe cale de dispariţie pentru că editorii publică tot mai rar povestiri, nuvele, sketchuri. Trei dintre invitaţii festivalului au venit cu propriile experienţe. Toţi trei sînt scriitori şi editori, fiecare pune propriul diagnostic.
● Roman Simici e entuziastul romantic, cel care ar susţine proza scurtă cu orice chip şi împotriva oricărui argument de natură economică: o promovează nu pentru că e neglijată de piaţa de carte – şi, prin urmare, ar putea găsi o eventuală nişă liberă –, ci tocmai pentru că, neglijată fiind, are nevoie de susţinere. Paşoptism romantic tîrziu? Şaişoptism postcomunist? Corectitudine politică? Poate toate trei la un loc: lui Simi´c îi place proza scurtă ca specie literară (deşi este şi autor de roman), se învîrte prin cercuri literare în care sketchurile şi nuvelele sînt numeroase şi nepublicate, şi ar face orice numai să le înscrie într-un circuit în care să poată fi citite. Autori buni sînt destui iar cititori s-ar găsi cu siguranţă – susţine Simi´c: succesul festivalului pe care-l organizează („Short Story in Zagreb“) ar fi o garanţie că există şi piaţă pentru aceste cărţi. Pînă şi zecile de povestioare din cele cu „o fată croată care s-a îndrăgostit de-un băiat sîrb“ merită atenţia publică. El le-a citit deja pe toate, a spus, dar cîte dintre ele sînt cunoscute publicului din Europa occidentală, cititorilor de limbi „mari“?
DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB● Declan Meade e entuziastul realist. Să promovăm – dar s-o facem sistematic şi cu metodă. A editat cîteva antologii de proză scurtă despre care spune că au avut succes – respectiv că şi-au scos banii. Re
