Pauza dintre turul şi returul campionatului se consumă pe parcursul a numai 72 de ore. Adică între o zi de luni şi o zi de vineri ale aceleiaşi săptămâni. Este însă vorba de o pauză mincinoasă, generată de programarea primei etape a returului încă din acest an, ca aperitiv al sacrificiilor de Ignat. Adevărata pauză competiţională, aia de lucru cu burta plină, va debuta mai încolo, mai după bobotează. Abia atunci creştinii şi necreştinii din fotbal îşi vor lua din nou la purtare obiceiul lucrului. Prin corvoada anostă a pregătirilor specifice intersezonului, dar, mai ales, prin manevrele de plombare a loturilor şi, pe alocuri, prin naveta antrenorilor între halte stupide ale capriciilor patronale. Între timp e rost de taclale. E rost de poveşti nevinovate care nu vor avea niciodată efect concret asupra realităţii.
Cineva a furat deja startul lucrului la derută. Iar acel cineva nu putea fi decât logoreicul Gigi Becali. Omul fabrică într-o mare veselie smac propagandistic, un smac care-l cadoriseşte cu ce-i place lui cel mai mult pe lume. Adică afişarea în piaţa publică. La aşa ceva Gigi Becali e teribil de dibaci. Umorul, fie el chiar şi involuntar,
nu-i lipseşte. Iar dacă îl iei ca pe un biet comic nelipsit al ecranului, nici nu dăunează grav realităţii de fapt. Tristeţea intervine abia atunci când apar în peisaj, prin comentarii de o idioţenie sobră, guţanii care au neghiobia de a-l lua în serios pe Gigi Becali. fii nu sunt puţini triştii unor astfel de apucături. Hărniceala prin care Becali îi aducea la Steaua pe vasluienii Sânmărtean, Wesley şi Adailton s-a fârşit de mult. Penultimele zvonuri livrate presei de Gigi îi privea pe Dănănaie, Dacian Varga şi Chipciu. Cu primii doi treaba era mai oablă. Unul era liber de contract, celălalt, la finalul împrumutului la Kuban Krasnodar. De mare invenţie becaliană era manevra contractuală prop
