La numai trei zile după ce a absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, s-a suit în avion şi a coborât în Londra, locul în care avea să se afirme profesional.

Se întâmpla prin 2001. Laurenţiu Garofeanu avea atunci 23 de ani, era tânăr, avea putere de muncă şi şi-a dorit să facă aşa cum e mai bine pentru el. După ce călătorise peste graniţe, simţea că întoarcerea în România e un regres.

"Părea că România, prietenii mei şi eu trăim toţi cu 50 de ani în urmă faţă de restul. Voiam să văd lumea, aveam setea asta de cunoaştere. Nu ştiam că voi intra în producţia de televiziune, că voi ajunge să fac documentare", povesteşte Laurenţiu, acum în vârstă de 34 de ani, fotograf, producător şi regizor de film documentar şi alte produse media.

Prima dată pe teren: La interviu cu Demis Roussos

În aprilie 2002, avea deja prima lui slujbă la BBC. A început prin a fi "shadow", apoi asistent operator. El zice că a avut noroc, precizează râzând. "Rudele apropiate îmi spun că sunt născut de Sfântul Spiridon, care se zice că aduce noroc. Când eram la Londra, prin nişte prieteni comuni, am cunoscut un cameraman care era freelancer la BBC de 12 ani. Am devenit prieteni, a aflat de pasiunea mea pentru fotografie, pentru camerele de luat vederi şi mi-a propus să-i devin, cum se zicea pe vremea respectivă "shadow" (eng., umbră, n.r.). Nu trebuia să fac nimic decât să stau pe acolo, pe lângă el, şi să observ cum funcţionează mecanismul. Ţin minte şi acum prima filmare la care am fost cu el: a fost cu Demis Roussos. Erau acolo regizor, producători, lumini, sunet. A fost fascinant şi am fost captivat imediat de tot mecanismul ăsta. Şi mi-a fost simplu să continui", povesteşte râzând. "Apoi, am devenit asistent şi cameraman tot cu ajutorul lui. Primeam comenzi freelance care erau prea mici pentru el. Am căpătat încredere şi puţină experienţă".

Apoi, au