● Dacă bobul nu moare (România-Serbia, 2011), de Sinişa Dragin.

Dacă bobul nu moare e o contribuţie neglijabilă la tradiţia picarescului balcanic buf-grotesc-tragic-mistic-sentimental-scabros-excesiv-că-aşa-i-viaţa-pe-la-noi. Regizorul-scenarist Sinişa Dragin narează două queste simetrice şi întretăiate, peste pămînturi şi ape care – după cum ni se aminteşte printr-o serie de flashback-uri ce compun legenda unei biserici – au fost cîndva sacre. Prima questă e întreprinsă de un bărbat sîrb (Mustafa Nadarevic), nostalgic după Tito, care vine în România cu barca pentru a recupera cadavrul unui fiu fugit din patrie – şi în primul rînd din armata sîrbă – în timpul războiului din Kosovo. Pe lîngă el, în barcă mai intră şi cîteva clişee: Martorul Vestic (un austriac care, jucat de Franz Buchrieser, mai ţine cîte o scurtă prelegere despre istoria complicată a regiunii), Tînărul Taciturn Şi Feciorelnic Care Va Trăi O Iniţiere Carnală (Milos Tanaskovic) şi Prostituata Veselă (Simona Stoicescu) – complementul clişeistic al acesteia, adică Prostituata Fecioară (Ioana Barbu), figurînd în cea de-a doua questă. Aceasta din urmă e întreprinsă de un tată român (Dan Condurache) care călătoreşte în Kosovo ca să-şi recupereze fiica dintr-un bordel pentru soldaţi americani. Atunci cînd o găseşte, el e forţat de un proxenet să se culce cu ea, ceea ce-i împinge pe amîndoi în abisurile nebuniei, iar pe regizor în abisurile cabotinajului – Prostituata Virgină luînd poziţia regulamentară de Ofelia-mireasă şi pierzîndu-se în valurile Dunării, tatăl ei luînd poziţia regulamentară de Nebun Mistic şi pierzîndu-se în ceaţă, în direcţia clinchetului fantomatic de cădelniţă care-l cheamă spre o altă vîrstă a istoriei, mai atinsă de Sacru, iar în spatele camerei, Dragin, costumat de la second-hand în Sufletul Balcanic Bolnav, luînd poziţia regulamentară de Kusturica-Angelopoulos-închizînd-