Ceata de Feciori sau Ceata Junilor reprezintă cea mai veche formă de organizare a colindătorilor. Se adună de Sfântul Nicolae, când se stabileşte gazda, se alege vătaful, se împart celelalte "roluri" (crâşmar, colcer, tăciunar etc.) şi se transmit regulile stricte de funcţionare. Apoi, Ceata de Feciori aduce doi brazi falnici la porta gazdei pentru a marca locul în care, începând din acel moment şi până la Sântion, va funcţiona cea mai importantă autoritate din comunitate. Obligaţia principală a Feciorilor este să tocmească muzicanţii însoţitori ai Cetei, să colinde toate casele în Ajunul Crăciunului şi să organizeze jocul în sat în perioada Sărbătorilor, asigurând în comunitate o stare de veselie, euforie şi fast până după Bobotează, când Ceata se sparge.
Colindatul începe noaptea, timp al iniţierii ceremoniale, iar mersul Cetei însoţită de muzicanţi pe uliţele satului, într-un adevărat parcurs magic, situează comunitatea sub cuprinderea unui cerc sacru, cu puternice valenţe apotropaice. Tot în cerc se aşează colindătorii în jurul mesei cu darurile ritualice (devenită în acel moment altar) şi, cu braţele petrecute pe după umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, introducându-i numele în textul augural. Apoi îl ridică la grindă. După numeroasele studiile de teren făcute în perioada 1932-1938 în Ţara Făgăraşului, Traian Herseni arată că în mentalitatea ţărănească arhaică, simpla amintire a numelui în colinde era considerată de săteni un fel de vrajă, de incantaţie, menită să se înfăptuiască. Iar majoritatea colindelor de fată şi de băiat au texte de dragoste, cu puternice elemente ancestrale legate de ceremonialul căsătoriei: "Să crească Vasile mare/ Soare!/ Să-l văd vrâstă de voinic/ Soare!/ Pe bun cal încălecându-l,/ Soare!/ Călecându-l şi frângându-l/ Soare!/ Cum frâng junii fetele,/ Soare!/ fii le iau inelele..." (Colindă de băiat)
@N