Pe Naţional Arena au venit mai mulţi oameni decît toată populaţia Mioveniului sau a Olteniţei. Schalke şi-a făcut treaba la Haifa. Iar Steaua a onorat seara, aducînd bucuria în prag de Crăciun: a alergat mult, a forţat consecvent şi a revenit după ce a fost egalată.
Din start, Steaua apleacă terenul şi forjează pe stînga. Meciul pare continuarea celui cu CFR: Tănase-Latovlevici-Brandan, triunghi care explodează la centrarea lui Iasmin, dar Nikolici sare în contratimp (2). Peste patru minute, muntenegreanul intră în careu din lateral dreapta şi cade uşor (6). Ciprioţii sînt fixaţi în apărare, dar ceva scîrţîie la construcţia steliştilor, timoraţi parcă de iureşul tribunelor.
Nikolici mai bifează un voleu peste din 11 metri (9), Tănase îşi calibrează timid şutul (12), după care AEK arată că respiră: de Cler centrează de lîngă fanion, iar Pintado reia puternic cu capul, pe lîngă (14). Poate cea mai mare ocazie a Stelei din prima repriză vine imediat: şutul lui Tănase respins în corner (15), parcă fără vînă şi credinţă în gol.
"Luptă Steaua!", însă lipsesc gloanţele
Roş-albaştrii încep să greşească tot mai multe pase, iar o eventuală reuşită pare să ţină tot mai mult de şansă: "capul" lui Nikolici se scurge pe lîngă (25), Rusescu şi muntenegreanul nu reuşesc să împingă în poartă din doi metri (33). Între timp, Garcia şi Pintado dau calm oaspeţilor, fentează static şi pasează liniştiţi.
Lovitura liberă de la 22 de metri a ciprioţilor, scoasă greu de Tătăruşanu (35), şi tot mai desele pase greşite ale lui Prepeliţă şi Emeghara exasperează. Bourceanu începe să dribleze şi împinge jocul Stelei, dar Rusescu iar e la o palmă de un şpiţ izbăvitor (42) după care trage mult peste din marginea careului mare (44). Pauză. Greu. Şi parcă nu doar de muncă e nevoie. Nemţii au 1-0 cu Haifa şi, într-un decembrie uscat, Steaua are drum spre primăvară.
