● Pink Floyd, The Dark Side of the Moon. Immersion Box Set, EMI, 2011.
Industria muzicală şi-a schimbat în mod categoric modelele de afaceri în ultimii zece ani. Download-ul, distribuirea gratuită, văzute altădată ca păcate capitale, au devenit practici de marketing uzuale. Suportul fizic al muzicii nu mai contează decît pentru audiofili, şi doar pentru aceia care dispun de sculele necesare pentru a se bucura de diferenţa dintre vinil şi CD, dintre două moduri diferite de presare, dintre două tipuri de mixuri. Nu mă număr printre aceştia. N-am ascultat niciodată The Dark Side of the Moon altfel decît pe casetă, dar nu i-am găsit niciodată cusur. Ce-i drept, a fost la vremea sa o revoluţie în ingineria sonoră (cel puţin pe tărîmul rock), producătorii şi trupa profitînd din plin de dotarea de la Abbey Road şi de geniul lui Alan Parsons. Nu ştiu dacă s-a anunţat la televizor, dar toamna asta la ei a început campania „Why Pink Floyd?“. Contabiliceşte vorbind, e un efort fără precedent de a scoate ce se mai poate de la cei care cred încă în achiziţia onestă a produselor muzicale, înainte ca posesia fizică a muzicii să dispară dintre hobby-urile uzuale ale omului. Pentru The Dark Side of the Moon, e a nu-ştiu-cîta ediţie aniversară – nunta de rubin, cred că aşa i-ar zice, dacă n-ar fi divorţul de argint al lui Roger Waters. Nu e singurul material vizat, tot catalogul Pink Floyd e relansat, cu albumele importante împachetate în aşa-numitele Immersion Box Sets, dintre care cel aici în discuţie a fost primul.
DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Ştiinţă vs. industrie Solo Pachetul conţine The Dark Side of the Moon în formate 5.1 Surround Sound, 4.0 Quadrophonic Mix, LPCM Stereo Mix, un mix prematur al lui Alan Parsons, unul remasterizat de James Guthrie cu ocazia acestei lansări, două seturi live dintre care unul şi în variantă video, plus o p
