Criza zonei euro are la bază două probleme principale. Una ține de solvabilitatea guvernelor europene și este combătută prin intermediul măsurilor fiscale mai dure. A doua problemă ține de asigurarea lichidităților necesare pentru a preveni blocajul piețelor financiare.

Banca Centrală Europeană a anunțat, joi, 8 decembrie, reducerea dobânzii-cheie de la 1,25% la 1%. Această măsură a readus dobânda la nivelul minim record la care s-a situat din 2009 până în aprilie 2011. Mario Draghi, noul președinte al BCE, nu a exclus posibilitatea ca această dobândă să fie redusă și mai mult. Ziua următoare, majoritatea liderilor statelor membre Uniunii Europene au decis asupra unui plan de măsuri, ale cărui principale idei pot fi rezumate în trei puncte.

1. Reglementări fiscale mai dure și sancțiuni automate;

2. Punerea în efect a Mecanismului de Stabilitate European (ESM), un fond permanent de urgență în valoare de 500 de miliarde de euro, un an mai devreme decât era stabilit. Această devansare implică faptul că ESM va funcționa în paralel cu fondul de urgență temporar deja existent, în valoare de 440 de miliarde de euro, numit Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară (EFSF) și care mai deține 250 de miliarde de euro disponibili: EFSF, care s-a confruntat, recent, cu probleme acute de strângere de fonduri, se află sub un risc enorm de reducere de rating financiar, și este și incapabil să se împrumute direct de la FMI.

Pe de altă parte, ESM, care deține licență bancară și se poate împrumuta de la Banca Centrală Europeană, se va putea finanța și în mod direct de la FMI. Totodată, spre deosebire de EFSF, a cărui fonduri se bazează pe promisiuni din partea statelor membre, fondurile ESM vor fi constituite din contribuții obligatorii din partea acestora.

3. Creșterea resurselor FMI cu 200 de miliarde de euro (resursele fondului sunt, în acest moment