Un text din Caţavencii
De fapt sînt patru, dacă o luăm în calcul şi pe Patrice, fata de care se îndrăgosteşte Robert. Şi ar fi cinci dacă un automobil poate fi considerat un camarad. În acest caz ar trebui. Sub caroseria demodată a lui Karl se ascude un imbatabil motor de curse şi sufletul unui prieten devotat. Şi dacă n-ar fi fost debusolantul Karl, Robert n-ar fi conoscut-o pe Pat.
Toţi şoferii de pe şosea se simt îndemnaţi să-l depăşească pe bătrînul caraghios pe patru roţi, neştiind cu cine se pun. Cînd Karl îi lasă umilitor în urmă, unii iau asta ca pe o insultă personală. Bulversatul proprietar al unui Buick puternic îl ajunge din urmă pe Karl de-abia la cîrciuma unde cei trei camarazi s-au oprit să mănînce şi mai ales să bea. Din Buick se dă jos şi o tînără de care Robert se îndrăgosteşte la prima vedere. Şi reciproca e valabilă.
Otto, Gottfried şi Robert au fost împreună pe front în Primul Război Mondial. Otto a ajuns pilot de avion, iar după război a condus un timp maşini de curse. Gottfried s-a dus cîţiva ani în America de Sud de unde s-a întors cu cu nenumărate poze cu creole frumoase, cu un craniu şi diverse fleacuri. Robert, fost student la litere, a cîştigat ceva bani cîntînd la pian prin cîrciumi. Acum au un atelier de reparat maşini şi din cînd în cînd Otto mai cîştigă la volanul lui Karl cîte un pariu sau o cursă automobilistică. Banii vin greu şi se duc repede.
E criză. Criza din anii 30, în Germania. Pe vremea ciocnirilor dintre trupele de asalt paramilitare ale lui Rohm şi socialişti. Cei trei trăiesc cam de pe o zi pe alta. Florile pe care Robert i le duce lui Pat sînt rupte din grădina municipală sau din curtea catedralei catolice.
Pentru băutură însă se găseşte totdeauna cîte ceva. Căci cu ce poţi combate momentele nasoale? Cu ce poţi sărbători clipele de fericire? Cum poţi să te bucuri de o afacere încheiată cu bi
