De bună seamă că, pentru unul ca mine, marele eveniment editorial de la Tîrgul „Gaudeamus“ 2011 a fost duetul cioranian Despre Franţa şi Îndreptar pătimaş II, apărute pentru prima oară pe piaţa românească de carte. Versiunile franceze (Alain Paruit, L’Herne, 2009, respectiv Gina Puică şi Vincent Piednoir, L’Herne, 2011), editate cu mult scandal de culise, le ştiam încă de anul trecut, dar nu bănuiam halul în care au fost trunchiate. Nici o îndoială, fireşte, asupra talentului de traducător al lui Alain Paruit, însă, fie şi la o iute colaţionare, m-a înfiorat manipularea discreţionară a originalului prin eliminarea nu doar a unor cuvinte şi fraze, ci a unor paragrafe şi fragmente întregi. Motivele ar necesita o discuţie prea specioasă pentru cadrul de faţă, ca, de altminteri, întreaga (mez)aventură a scrierilor lui (şi despre) Cioran din cuprinsul Caietelor L’Herne.

De dăruit mi le-a dăruit pe toate, la vremea lor, prietenul Constantin Zaharia – cel care a stabilit textul şi a prefaţat cele două volume editate acum la Humanitas – graţie căruia am primit, cu această ocazie, şi ediţia Pléiade (Nicolas Cavaillès şi Aurélien Demars) a Operelor lui Cioran, plus un respectabil volum colectiv de eseuri, Cioran et ses contemporains, ed. PGDR (i.e. Pierre-Guillaume de Roux), 2011, coordonat de Yun Sun Limet şi Pierre-Emmanuel Dauzat, unde figurează cu două texte şi Constantin Zaharia (Zache, pentru prieteni).

DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficStabilit de ani buni la Paris, însurat cu o franţuzoaică „de souche“, Zache lucrează la Biblioteca Naţională, a publicat o carte despre melancolia cioraniană, a rămas un hedonist al lecturii, e bibliofil pînă spre manie, scrie extrem de puţin, face gazetărie extrem de rar şi numai pe alese, în Critique, de pildă, dar şi în Magazine Littéra