Românii se-mpart în trei mari categorii: cei resemnaţi, care spun că asta le e crucea şi trebuie s-o ducă până la capăt, cei care tot încearcă să schimbe ceva, dar nu au cum, şi cei care ştiu cum, când şi unde. Aceştia din urmă cunosc bine sistemul şi au şi pârghiile necesare pentru a manipula cu uşurinţă marionetele.

Cu un sistem sanitar la pământ, unul de învăţământ în aer şi un sistem social epuizat de idei învechite, nici nu e greu să faci un asemenea clasament...

Românii, însă, cred cu tărie că "speranţa moare ultima". Aşa că speră într-un sistem mai bun. Că doar vin alegerile... Cei resemnaţi nu se vor duce la vot pentru că ştiu că nu va schimba nimic: aceleaşi funcţii, alţi ocupanţi şi aceleaşi făgăduinţe deşarte.

Cei care cred în schimbare, vor studia cu atenţie listele şi vor vota plini de speranţă. Dar, degeaba.

Cineva, un bugetar cu o funcţie înaltă, care evident face parte din sistem, îmi spunea zilele trecute că sistemul politic e atât de bine fixat şi atât de viciat, încât nu se poate produce nicicum şi nicicând vreo schimbare. Ascensiunile au loc abia după ce tânărul politician trece prin furcile caudine ale veteranilor, unşi cu toate alifiile. Adică, dacă are idei pompoase şi irealizabile cu care să poată păcăli poporul şi să câştige alegerile, dacă are capacitatea de a minţi cu seninătate şi de a convinge că "albul e negru". Practica îi omoară însă pe tinerii politicieni: extrem de puţini, bine aleşi după ce li s-au cernut "calităţile", ajung în frunte.

Revenind la cei care ştiu cum, când şi unde, trebuie spus că acestora le e foarte uşor. Ghidându-se după proverbul "interesul poartă fesul", ei merg direct la ţintă. Ştiu înainte de a se întocmi listele care sunt candidaţii şi care dintre ei sunt potriviţi ţelurilor lor, adică creşterii bunăstării personale sau a celor apropiaţi lor. Acestora le iese tot. Vor să facă o fi