- Basarabene, iarăşi (1) -
În acest decembrie sînt la modă, printre tinerele doamne şi domnişoare din Chişinău, nişte interesanţi ciorapi negri, mulaţi pe... – dar nu cu acest detaliu doream să încep, ci mai curînd cu o aniversare ce m-a adus iarăşi în capitala Republicii Moldova: acum 20 de ani, ultimul imperiu colonial al istoriei (pe numele său Uniunea Sovietică) se autoradia de pe harta lumii, lăsînd în urmă-i spaţii ale indeciziei, temerilor şi oportunităţilor de tot felul. În decembrie 1991, perestroika gorbaciovistă se termina într-un colaps. La începutul anilor ’80 s-ar fi zis (şi unii chiar au zis-o) că sistemul sovietic începuse nestăvilit asaltul final asupra lumii libere: din Cuba şi pînă în Angola, din Afganistan (invadat în decembrie 1979) şi pînă în Polonia (al cărei regim comunist tocmai decreta legea marţială), puterea sovietelor se manifesta plenar şi ameninţător pe-atunci – iar Occidentul, încă o dată, părea impotent şi incapabil de rezistenţă. Şi totuşi, o decadă mai tîrziu, în acel 25 decembrie ’91, imperiul ideologic al lui Lenin–Stalin–Hruşciov–Brejnev–Andropov–Cernenko–Gorbaciov dispărea în colbul Istoriei, regretat fiind probabil de către o minoritate şi totodată blestemat fiind de către sute de milioane de ex-supuşi cărora nu le venea să creadă ce bucurie eliberatoare le fu dat să trăiască.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?Iată-mă-s, aşadar, la Chişinău, pentru a participa la un parastas academic organizat de Asociaţia Tinerilor Istorici din Republica Moldova şi dedicat fostului Leviathan sovietic – taman la fix pentru a observa, neutru, cum în această iarnă, printre distinsele june doamne şi domnişoare ale Chişinăului, ciorapii negri – spuneam – sînt la
