O să vină campania, o să se umple iar tejghelele de ziare prost tipărite, cu frontispicii strîmbe, a căror cerneală ţi se ia pe degete şi care strigă isteric, din titluri, contra lui Băsescu, Ponta, Antonescu, nu-i aşa? Că doar aşa a fost la fiecare alegeri.
Ei bine, nu. Ceva o să se întîmple. Dar nu ca la fiecare alegeri.
Problema e serioasă, fiindcă istoria presei de după 1989 e condiţionată de cicluri electorale; am mai scris asta acum cîţiva ani. În 1992, de primele alegeri, a apărut Evenimentul zilei, ziarul care a revoluţionat presa. În decembrie 1995, foarte puţin înainte de venirea Convenţiei la putere, s-au ivit PRO TV şi, mai puţin ştiut, Avantaje, revista care înseamnă apariţia presei glossy de tip occidental. 2000-2001 e începutul regresului, cînd o presă vocală şi deprimată se transformă parţial în clientelă a Guvernului Năstase, dar şi momentul de explozie al formulei de tabloid, prin Libertatea repoziţionată, care începea să crească. În fine, 2004-2005 înseamnă începutul euforiei investitorilor români în media, iar 2008-2009 e un fel de 2000-2001, o perioadă de aliniere şi polarizare a unor branduri oricum sărăcite de criză şi lipsite de prestigiu.
Deci: istoria se repetă? Judecata comună zice că nu. Iar eu o să vă spun de ce. Dacă ne-am aştepta ca piaţa media să se umple în 2012 din nou de trotinete murdare de hîrtie, vehicule temporare pentru ambiţiile pirotehnice ale unor baroni sau ne-baroni locali, ei bine, ne-am înşela. Unele dintre ziarele acum cîţiva ani importante, verticale, delectabile au devenit deja astfel de trotinete şi, culmea, situaţia lor nu e chiar cea mai rea: altele, pur şi simplu, nu mai sînt. Gândul şi Cotidianul sînt doar două nume de gazete în anumite momente ale existenţei lor promiţătoare, care de ceva vreme nu au mai considerat oportună existenţa pe print.
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brand
