La Stampa, Torino: Uciderea a doi senegalezi în Florenţa este cea mai recentă manifestare a amplificării unui sentiment de ură în Europa. Cu masacrul de la Utøya, reacţiile vehemente faţă de criza grecească şi de izolarea Marii Britanii, şi cu creşterea în putere a extremei drepte, această tendinţă ia multe forme dar toate la fel de îngrijorătoare.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi Există oare o legătură între criza monedei euro, neputinţa politicienilor şi asasinarea de către un extremist de dreapta a doi vânzători ambulanţi senegalezi ieri [13 decembrie] la Florenţa?

La prima vedere, nu: pe de o parte, există un continent bogat şi liderii săi incapabili să repornească după o jumătate de secol de succes, pe de altă parte, un extremist neo-fascist, rasist şi înarmat. Dar la o analiză mai minuţioasă, se poate observa cum cele mai rele otrăvuri din istoria noastră urcă din nou la suprafaţă, în urma tulburărilor cauzate în conştiinţe de către atmosfera de recesiune.

Când s-a întors la Londra, după divorţul de Europa, premierul britanic David Cameron a fost desigur criticat de observatorii din acea Londră pe care pretindea a o apăra. Dar deputaţii conservatori de la Westminster l-au aclamat strigând "Bulldog spirit!", duhul de bulldog îndrăgit de Winston Churchill.

Reapar clișeele de tristă amintire

În câteva luni de dezbateri asupra monezii euro, am asistat la resurgenţa celor mai clocite clişee din albumul de proaste amintiri pe care îl credeam închis pentru totdeauna. În Grecia, s-a cerut "plata daunelor de război pentru ocupaţia germană din timpul celui de-al doilea război mondial" în schimbul plătirii datoriilor Atenei.

Ziarele germane, cu Bild în frunte, au descris grecii ca fiind leneşi şi pe noi italienii ca cheflangii cheltuitori. Ca răspuns la criticile economiştilor berlinezi cu p