- Editorial - nr. 911 / 15 Decembrie, 2011 Un capitol important din cartea "Fereste-ma, Doamne, de prieteni” acorda istoricul american Larry Watts relatiilor cu vecinii in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, despre care noi stim doar ca a fost una linistita si prospera. Prospera, intr-adevar, dar linistita mai putin. Aceasta pentru ca vecinii care au pierdut teritorii in favoarea noastra, ca urmare a unei judecati istorice drepte, au facut realmente spume la gura, scopul lor fiind, incepand inca de a doua zi dupa Unirea de la Alba Iulia din decembrie 1918 si dupa Tratatul de la Trianon, 4 iunie 1920, demolarea din temelie a acestei tinere constructii statale si administrarea unei lectii exemplare, ca invatatura de minte, pentru a nu mai aspira la ceea ce, cred ei, ca le apartine. Problema este ca sanctiunile preconizate veneau din partea a trei tari: Ungaria, Rusia si Ucraina, unde era instalata deja puterea sovietelor si care, in noua situatie data, aveau un motiv in plus (Romania fiind inca monarhie) sa se dezlantuie puternic si concentrat asupra ei, atat cu forte militare, cat si ideologice si de propaganda. Adevarul este ca statul roman s-a rotunjit frumos in urma celor doua evenimente amintite, prin revenirea la patria-mama a tuturor provinciilor istorice rapite de-a lungul secolelor: Basarabia, de la rusi, Transilvania si Banatul, de la unguri, Bucovina, de la austrieci, si Dobrogea, de la bulgari. Teritoriul Romaniei Mari a crescut de la dimensiunile Vechiului Regat, de 137.903 kmp, la 294.244 kmp, ceea ce inseamna o dublare a suprafetei teritoriale si chiar mai mult. Iata si suprafetele fiecareia: Basarabia - 44.422 kmp, Bucovina - 10.442 kmp, Transilvania si Banatul - 101.477 kmp. Dobrogea era deja incorporata in regat, din 1913. In acelasi timp, fostii imperiali austro-ungari au scazut enorm: austriecii, de la 387.000 kmp la 83.600 kmp, iar unguri