Unii bancherii din România dau semne că au rămas, în continuare, la mentalitatea de dinaintea crizei şi a ordonanţei 50, când cel mai transparent lucru pe care îl avea această afacere era geamul ticsit cu oferte de credite şi depozite în care nu se preciza cum s-au calculat costurile reale ale produselor financiare care se vindeau.
Transparenţa în sistemul bancar nu se rezumă doar la mărimea fonturilor cu care sunt scrise pasajele interpretabile din contractele impuse de bancă, ci implică şi informarea corectă, publică, a clienţilor privind posibilele probleme legate de orice instrument financiar promovat de fiecare bancă în parte. Nu este vorba doar despre explicarea felului în care se ajunge la un anumit nivel al dobânzii, ci despre o comunicare onestă, firească, între semnatarii unui contract.
Miercuri a fost anunţată, mai întâi "pe surse", una dintre cele mai mari posibile fraude cu carduri din România. Ar fi vorba despre datele confidenţiale a circa 17.000 de carduri, ca urmare a unui furt de date de la un operator de carduri din străinătate.
Singurul nume care a fost vehiculat a fost cel al CEC, deşi, ulterior, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) a confirmat că singura bancă comercială de stat din România nu este singura afectată.
CEC a recunoscut, după apariţia ştirii, e drept, că există această problemă, a precizat că s-au luat toate măsurile de securitate necesare, fără niciun cost, şi că banii clienţilor sunt în perfectă siguranţă.
Celelalte bănci care au emis carduri care acum ar putea fi compromise nu au făcut însă nimic.
Niciuna dintre instituţiile financiare care au fost informate că au carduri compromise nu a ieşit în mod public să anunţe că a luat măsurile necesare şi că va rezolva problema în cel mai scurt timp. Nici până azi nu a existat un astfel de anunţ. Bancherii preferă să anunţe clienţii despre această problemă
