"Invest here - loturi de pământ", scrie pe o pancartă ruginită, undeva pe Şoseaua Olteniţei, la ieşirea din Bucureşti. Înainte de pancartă, strada este flancată de o parte şi de alta de cimitire de clădiri dezafectate, probabil foste hale de producţie, iar pe lângă ele sunt presărate proiecte imobiliare care ascund promisuni false de confort în acest peisaj dezolant.

Câţiva oameni fac negoţ în stradă: Moşi Crăciun, geci şi fructe de sezon. După pancarta care îndeamnă la investiţii, se zăreşte fabrica de lactate Tnuva, singurul pariu de producţie pe care grupul israelian l-a făcut în afara graniţelor şi pe care l-a pierdut.

În curtea fabricii în care Tnuva a investit 55 de milioane de euro se văd o cisternă şi câţiva angajaţi. Doi bătrâni pe biciclete pedalează agale după ce au făcut câteva cumpărături de la magazinul din incinta unităţii.

"Este o investiţie mare, doamnă. Cum s-o închidă că abia au deschis-o. Nu au anunţat pe nimeni nimic. Noi am cumpărat de la magazin că sunt mai ieftine, nu lucrăm aici, dar credeţi că nu ne-ar fi zis doamna de la magazin nimic? Nu o închid. Lucrează oameni aici. Şi de aici de aproape şi din oraş", a spus unul dintre ei, vizibil uimit de întrebarea privind închiderea fabricii.

Doamna de la magazin ştia cam tot atât cât ştiau şi clienţii ei. "Nouă nu ni s-a zis nimic oficial. Oamenii vin la muncă, produsele sunt aici. Le vedeţi. Nu ştim nimic altceva."

O zi normală de lucru

La intrare, agentul de securitate a declarat mai mult sau mai puţin acelaşi lucru. "Nu este nimic oficial. Noi venim normal la muncă, nu au plecat oameni. Instalaţiile lucrează, cisternele vin", a spus tânărul.

Un alt domn însărcinat cu paza ne-a propus să sunăm în fabrică şi dacă cineva de acolo ne permite să intrăm, este bine, putem merge, dacă nu, el nu are ce comenta. La secretariatul directorului general al fabric