Europa se îndreaptă către o uniune mai aproape de perfecţiune, cel puțin din punctul de vedere al Germaniei. În viziunea acesteia, procesul se cheamă „stabilizare”. Însă, chiar şi în cazul în care această uniune va ajunge la același nivel de integrare economică și fiscală ca cel care există în Statele Unite, investitorii vor face încă mult timp de aici înainte distinţii clare între obligațiunile emise de Grecia și cele ale Germaniei.

Îndoielile investitorilor asupra capacității Greciei de a-și plăti datoriile s-au extins și asupra altor țări din uniunea monetară, afectând, mai întâi, Irlanda și Portugalia, și apoi Italia și Spania, amintește publicația financiară, „Wall Street Journal”.

Germania consideră că singurul remediu pe termen lung care ar putea salva moneda unică este creșterea controlului colectiv asupra finanțelor statelor membre pentru a putea impune disciplina fiscală. Nu de puţine ori, oficialii europeni s-au uitat peste ocean, la modelul de integrare fiscală din SUA. Un model pe care Europa nu are prea multe şanse să-l implementeze pe termen scurt şi mediu, din cauza politicilor protecţioniste practicate încă la nivel naţional în zone domenii precum libera circulaţie pe piaţa muncii.

Exemplul american

Statele Unite au o uniune fiscală puternică. Prin intermediul administrației de la Washington, fondurile curg de la contribuabilii din Connecticut către asistații social din California, fără a întâmpina opoziția generală care afectează același proces dinspre Germania înspre Grecia. Forța de muncă are libertate de mișcare în toate cele 50 de state americane. Diferențele dintre ratele individuale de inflație între acestea nu persistă, așa cum se întâmplă între țările Europene. Aproape toate statele americane sunt obligate, deseori chiar și de constituțiile acestora, de a echilibra anual bugetul (deși nici în acest caz