Ce se mai poate face azi în România cu un euro? Sau cu patru lei şi vreo cîţiva bănuţi? Nu prea multe. Poţi cumpăra una sau două pîini de la brutărie, depinde unde e situată, în centru sau mai la periferie. Poţi cumpăra două ziare, ca să te informezi şi de la unii, şi de la alţii, ca românul, imparţial. Poţi bea o cafea la un fast-food sau la o bombă de cartier – în nici un caz în cafenelele din zonele „de fiţe“ ale Bucureştiului, unde băutura neagră şi amăruie costă cam cît la Paris sau Bruxelles.
De vreo cîteva zile însă, piesa de un euro îşi poate găsi în România şi un scop civic. Un euro: atît ne-ar costa pe fiecare dintre noi să avem la noi în ţară alegeri cumsecade. Alegeri locale, în preajma cărora să se discute despre administraţie locală, şi alegeri parlamentare, precedate de dezbateri despre guvernare, afaceri europene, politică globală.
Premierul Emil Boc ne spune, cu tonul răstit al domniei sale (probabil că aşa se crede mai convingător), că va realiza o economie de 20 de milioane de euro din comasarea alegerilor. Dar dacă despre economie este vorba, atunci să nu mai cheltuim banii de pomană cu alegerile şi să nu le mai facem deloc! Dictatura este mai ieftină. Iar dacă ne propunem să evităm acest scenariu, atunci n-ar fi rău să ni se taie fiecăruia bilet, la intrarea în secţiile de votare. Poate aşa va creşte şi gradul de responsabilizare al alegătorului. Cînd ştii că plăteşti, te gîndeşti de două ori înainte să bagi buletonul în urnă.
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităSă lăsăm însă gluma la o parte. Nu de dragul economiei se comasează alegerile. Un megascrutin ţinut într-o singură duminică va deveni, mai mult decît pînă acum, o chestiune de mobilizare a primarilor de la oraşe şi sate, de împărţire eficientă a pomenilor
