De cînd nu a mai apărut nota Nadiei în fotbalul nostru.

În această dimineaţă, mai toţi fiind dispuşi să exagerăm - permiteţi-mi şi mie să o fac, nu mai mult de un minut, şi să scriu că nota 10 acordată lui Nikolici în Gazeta de ieri e întru totul năucitoare, în cel mai bucuros sens al cuvîntului, chiar peste bomba aceea a sosirii unui psiholog la Realul lui Mourinho, ca o concluzie la ultimul 1-3 cu Pep.

În starea de stupefacţie euforică în care mă aflu, nu ştiu ce să întreb mai întîi: de cînd nu am mai citit de un 10 acordat unui jucător într-o echipă românească? De cînd? De pe vremea lui Hagi? De pe vremea Gîscanului, a Mopsului, a Blondului oltean? Nu mă duc la colecţie, prefer să întreb în continuare dacă acest Nikolici de nota 10 este acelaşi cu nefericitul ăla bun doar să ţină de minge, în ultimele 10 minute ale unui meci? Nu aşa îl caracteriza mai ieri patronul lui, omul care, în maximum 15 minute, poate să-ţi

spună dacă un fotbalist e marfă sau ştift şi interzicea cuvîntul “răbdare” la Steaua?

Insist: în faţa acestui 10 nu ar trebui ca acel cras incompetent să intre, o clipă, în pămînt de ruşine sau măcar să tacă două clipe? Răspunsul sobru este: aş! Ipochimenul îşi vede mai dergabă de propria preamărire, de parcă el ar fi Fane muntenegreanul. În fine, în aceeaşi ordine de idei mai am puterea să întreb: pe ce loc aţi vedea-o pe Larnaca în campionatul nostru? Exagerez cînd o văd mai sus chiar de locul 6, printre primele 5?

Oricum, mi s-a părut mai bună decît CFR Cluj şi Dinamo-ul actual, şi e clar că am subevaluat-o. Aşa se explică de ce Steaua lui Ilie Stan - dacă mi se dă voie să scriu aşa - a fost silită să facă cel mai bun joc al ei din această toamnă, avînd, desigur, mult mai puţin ghinion decît CFR-ul aflat sub pretenţiile patronului ei. Mai mult: Steaua nu ar exagera dacă i-ar murmura un politicos merci arbitrului francez