Publicaţia americană „Time“ a ales ca trofeul „Persoana Anului“ să nu fie acordat unui singur individ, ci milioanelor de protestatari din întreaga lume, care, în ultimul an, au dărâmat guverne, au zguduit regimuri autocrate, au atras atenţia asupra inegalităţilor dintre păturile sociale şi „au îndreptat planetă către o cale mai democratică“.

Jurnaliştii de la publicaţia americană „Time“ încep textul prin care îşi explică alegerea evocând o persoană deja uitată: tunisianul al cărui protest a dus la izbucnirea „primăverii arabe“.

Articolul celor de la „Time“:

Evenimentele devin semnificative doar când ne uităm în urmă. Nimeni nu avea cum să ştie că un vânzător de fructe tunisian, care şi-a dat foc în mijlocul unei pieţe dintr-un oraş care abia se poate zări pe hărţi, va stârni protestele care au dărâmat dictatorii din Tunisa, Egipt şi Libia şi au pavat calea „primăverii arabe“.

Sau că spiritul de nemulţumire îi va determina pe mexicani să se ridice împotriva cartelurilor de droguri, sau că grecii se vor lupta cu liderii care nu erau traşi la răspundere de nimeni, sau că americanii vor ocupa spaţii publice pentru a protesta faţă de inegalitate, sau că ruşii vor ieşi în stradă pentru a se opune unui regim autocrat.

Toate acestea s-au întâmplat în 2011, şi toate datorită unei persoane: Protestatarul.

Până acum, în acest an, astfel de proteste au avut loc în ţări a căror populaţie totală depăşeşte trei miliarde de oameni.

Există un punct de „prea-plin“ pentru frustrare? În întreaga lume, se pare, oamenii spun că le-a ajuns. Nu sunt de acord. Cer. Nu au disperat, chiar dacă răspunsul a venit, de multe ori, sub formă de gaze lacrimogene sau rafale de mitraliere.

Au întruchipat practic idea că acţiunea individuală poate aduce schimbări colective colosale. Şi, chiar dacă a fost înţelea