– Cîte camere aveţi?
– Nu ştiu... vedeţi şi dumneavoastră, ne îndeamnă proprietarul.
– Par să fie şapte... îi aducem noi la cunoştinţă, după o inspectare minuţioasă a casei.
– Ei, da’ n-o să rămînă aşa, mi-au venit alte idei...
– Care? ne interesăm noi.
– Nu ştiu, mai vedem, ne răspunde omul, misterios.
În altă „casă făloasă“ din Cajvana, neterminată şi ea, în camera centrală, care pare a fi un living, este depozitată, deocamdată, o căruţă de grîu. Proprietarul nu este acasă, lucrează în Italia şi vine doar rar în sat. Este una dintre numeroasele „case prin telefon“, după cum au descris situaţia, plastic, Amelia şi Cristina, două masterande care au urmărit fenomenul. Căci este vorba despre un adevărat fenomen social. „Procesul de construcţie se desfăşoară în cadrul unor negocieri, susţinute în special prin telefon, pentru stabilirea suprafeţelor şi a destinaţiei încăperilor, pentru alegerea materialelor şi a finisajelor. Meşterii locali, fără pregătire de specialitate, dar, de cele mai multe ori, cu experienţă pe şantierele din ţară şi/sau din Italia, dau soluţiile pe care le consideră potrivite. Apoi, de sărbători sau în august, cînd revin pentru scurtă vreme în Cajvana, proprietarii mai schimbă cîte ceva, mai negociază cu meşterii...“, explică cele două masterande. Casa pare a fi o continuă experimentare cu spaţiul, care continuă şi după ce totul pare a fi încheiat.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul– Şi ce-o să faceţi după ce terminaţi casa? îl întrebăm noi pe alt cajvănean.
– Dacă o să mă plictisesc la un moment dat, o să mai fac o casă, ne răspunde acesta, după un moment de gîndire.
– Păi, de ce? ne minunăm noi.
– Ca să vadă lumea că sînt om muncitor! ne răspunde acesta, fără să ezite.
În Certeze, p
