LinaFerrara mi-a povestit o intamplarepetrecuta in anul 1949. Eraajunul Craciunlui. Herman si sotia luiaveau un magazin de jucarii. Dupa o zi plina de lucru, au inchis magazinul, indreptandu-se spre casa. Era aproapemiezul noptii.In ziua aceea au dat toate pachetele comandate anterior,mai putin unul... De obiceidistribuiau totul,dar cel care il comandase n-a venit sa il ridice.O nota de tristete umbri sufletulfemeii la gandul copilului ramas fara cadou... A doua zi, de Craciun, s-au trezit ca de obicei, cu gandul la cadourile pe care urmau sa le desfaca impreuna cu fiul lor, Tom.Avea deja 12 ani.Crescuse mult si parca anii frumosi ai copilariei erau undeva departe... Dupa micul dejun Tom a plecatla un prieten iar Herman a zis: " Eu ma duc sa ma culc..." Sotiaa ramas singura. Era cevaciudat si trist in Craciunul acela... Apoi, deodata incepu;un simtamant puternic ca trebuiea sa mearga la magazin. Privind trotuarul inghetat si-a zis:"Ce sa fac acolo? E o nebunie sa iesi pe o vreme ca asta!" Dar sentimentul era foarte puternic. S-a imbracat si a iest in strada. Era frig.Vantultaia aspru,imprastiind fulgii de zapada. Pe trotuar era ghiata.Spre surprinderea ei, cand a ajuns in fata magazinuluia vazut doi copii. O asteptau. " Ti-am spus ca va veni", a spus cu bucurie cel mai mare. Cel mic avea fata plansa, dar cand au vazut-o a inceput sa zambeaca.Erau imbracati rau, fara manusi, cu hainelesipapucii rupti. Erau copii saraci. "Ce faceti voi aici?"Cel mai mare si-a luatfrateledupa umerisi a zis: "Va asteptam... Fratele meun-a primit nici un cadoude Craciun," apoi intinzand trei dolari continua: "Vreau sa-i cumpar o pereche de patine, si le doreste foarte mult..." Surprinsa, doamna privi banii, apoi copii. Nu avea patine in magazin, n-a avut niciodata."Noiavem magazin de jucarii nu de patine..." Se trezi spunand,dar deodata si-a adus aminte de pachetulramas in raft.L-a