V-aţi săturat de pâinea industrială proastă, care se fărâmiţează, mucegăieşte? Nu aţi simţit niciodată înşelăciunea şi minciuna marilor producători de pâine, când se strică mai devreme produsul decât termenul de pe pungă? Nu poftiţi la cinstita pâine ţărănească, gospodărească, pe care ţăranii noştri au renunţat să o mai prepare?

1 /.

Într-o recentă călătorie la Sighişoara, la o conferinţă Slow Food, m-am întâlnit cu un tânăr care se recomanda, prin cartea de vizită, artizan brutar. Iulian Duţu. De felul său, un fost bucureştean, retras din marea capitală a României, tocmai unde? La Sălaşu de Sus, în satul Râu Alb. Adică în Ţara Haţegului. Ce este un artizan brutar ? Este un meseriaş al pâinii, care încă mai există şi renaşte. Dar în Occident, mai ales în Franţa. Acolo, tradiţia morilor de localitate, a franzelăriilor, pe cale de dispariţie, este recâştigată.

Artizanii brutari pe nume Ştefan, Iulian, Irina, Molnar

Nu este vorba de o afacere şi nu este vorba numai de făină. Mai este nevoie de şi un cuptor. Bun, funcţional, potrivit pentru pâine muncită cu mâinile şi sufletul. Este nevoie de ştiinţa de a face pâine numai la comandă. Fără adaosuri şi fără drojdie. Numai cu maia. Şi de multă dragoste de pâine. În România, aceşti pasionaţi ai pâinii, care suferă pentru că făina românească este proastă, testează felurite combinaţii, le încearcă în fel şi chip, până descoperă că trebuie să aleagă făina de import. După întâlnirea de la Sighişoara, am descoperit că Iulian nu este singurul.

El mi-a povestit de Ştefan. Un tânăr, de data asta aflat în Bucureşti, care prepară artizanal peste 15 feluri de pâine. Ştefan Gheorghiu iubeşte facerea pâinii, împreună cu soţia sa Irina. Am descoperit, în Franţa, nişte hippioţi de-ai locului, francezi, în cadrul întâlnirii Euro Gusto, la Tours. Oamenii acei, ca arătau precum nişte a