Final de an fiind, sunt invitat sa particip la mai multe interviuri, decat in alta perioada a anului, cu tematica axata pe cum cred eu ca a fost economia Romaniei in anul 2011 si mai ales, cum cred ca va fi aceasta in anul 2012.

Dintr-o anumita ratiune, mi s-a parut interesant sa concentrez si sa sintetizez raspunsurile mele, intr-o pozitie, desigur care-mi apartine si o asum, in legatura cu anul 2011 si perspectivele lui 2012, in ceea ce priveste economia Romaniei.

Ratiunea despre care vorbesc a fost generata de o asertiune, facuta de o personalitate economica, pe un anumit aeroport al lumii, la o cafea si ceva taclale, pe temele noastre de business. Fara sa intreb, cum crede ca va evolua situatia economica in perspectiva apropiata, cu toata curiozitatea ce ma stapanea, de a cunoaste, cat mai multe pozitii competente si neutre, am primit raspunsul, mai repede decat ma asteptam, exprimat astfel: “Anul 2011 este cel mai bun an din urmatorii 15!”

Aceasta ce vrea sa spuna, ca apocalipsa anuntata, atat de precis, de catre renumitul economist Nouriel Roubini se va implini? Se pare ca da! Daca prima previziune a lui Roubini, din anul 2006, referitor la criza financiara globala, s-a implinit in totalitate, iata ca si a doua, de prin 2010, a avut acelasi traiect, de implinire, tot in totalitate, as putea spune, este vorba de criza datoriilor suverane si in special, de efectele acesteia, inclusiv asupra Romaniei.

Cu toate cele expuse mai sus in minte, nu au mai lipsit decat intrebarile adresate de jurnalistii economici, pentru a-mi da seama cat de multa incertitudine pluteste deasupra economiei romanesti in anul 2012 si cred ca nu numai.

Pozitia mea trateaza doua aspecte, unul legat de cum a fost economia anului 2011 si ce va sa fie in 2012, iar al doilea, in legatura cu sistemul de dobanzi, practicate la nivelul imprumuturilor de stat, piat