- Premiata la Festivalul de la Mamaia din 1966, rasfatata de cei mai buni compozitori ai momentului, iubita si pretuita de public, a parasit, totusi, tara, cu destinatia Germania. Un singur lucru n-a izbutit Pompilia Stoian sa inchida in valiza: inima. Ea i-a ramas acasa, in Romania -

Micul univers din strada Educatiei

- Inainte de 1989, ati fost una dintre cele mai pretuite si indragite vedete ale muzicii usoare din Romania. "Prieten drag", melodia lansata de dumneavoastra, devenise un slagar national, fredonat de toate sufletele romantice. Cu toate acestea, ati plecat in Germania. Urmeaza un mare DE CE?...

- Iata o intrebare precisa, doua cuvinte cocotate pe majuscule... Prin ele revad realitatea anilor '60, micul univers din strada Educatiei, in care eram ocrotita de ce-i rau, in care visam la luna si la stele, in apropierea celor care m-au iubit si pe care ii iubeam, in contextul social al asa-numitului "laborator de formare a noului om". Definitia cuvantului vedeta nu ma preocupa. Eram intampinata, e adevarat, cu simpatie, admiratie si dragoste. Totusi, faptul ca piesele pe care le interpretam aveau rezonanta in mii de inimi mi se parea un miracol divin. Impleteam cum puteam mai bine viata de studenta la filologie, cu cea de cantareata de muzica usoara, un dualism care imi da permanent de lucru. Faima era o idee fragila, pe statornicia careia nu credeam ca pot conta. Debutanta pe scena celui de-al patrulea Festival de Muzica Usoara de la Mamaia, din 1966, nu m-am asteptat sa fiu rasplatita cu Marele Premiu. Cei mai importanti compozitori ai anilor '60 - Radu Serban, Paul Urmuzescu, Aurel Giroveanu, George Grigoriu, Elly Roman, Gelu Solomonescu, Camelia Dascalescu - imi incredintau piese de mare sensibilitate. Cu toate acestea, am plecat in Germania. De ce? La Mamaia, mi-a iesit in cale un tanar aratos si vesel, din orasul Brauns