- Istoric - nr. 912 / 16 Decembrie, 2011 Tragica toamna a vandalizarilor - Cat de sigur era acest sistem? - Foarte sigur! Pe-acolo nu se putea trece. Singura sansa ar fi fost patrunderea pe portile vailor Mures si Somes. Zona celor 80 de kilometri era perfect inchisa pentru Armata Romana, cu un numar redus de militari. - Care era proportia fortelor armate? - Era... disproportionata. Noi aveam 40 de divizii, ei 16. In total! Aveam, in plus, si o linie de aparare foarte puternica. Practic, imposibil de trecut... O singura brigada a noastra putea face fata. - De ce i s-a spus "Linia Carol al II-lea”? - Nu stiu. Oricum, nu este o denumire corecta, dar a intrat in obisnuinta sa i se spuna asa. Practic, era o linie de fortificatii militare. - Cat de "tari” erau cazematele? - Fiecare avea 180-200 de tone de beton si 10 tone de fier. - Cati oameni au lucrat? - Au fost perioade cand santierul liniei de aparare avea intre 15-20.000 de lucratori. - Proiect extrem de complex! - A fost rezultatul unor ample cercetari si experimente. Cazematele erau atat de solide, incat, practic, erau imposibil de distrus din afara. Ca sa le distrugi, trebuia s-o faci din interiorul lor, prin implozie. Nici aviatia nu le putea distruge! - ...Cum au facut ungurii, cand, prin Diktatul de la Viena, li s-au dat cheile si hartiile sa "cucereasca” la pas "donatia” lui Hitler! - Asa a fost. Ei le-au dinamitat, dar din interior... Le-au distrus! - Se mai vad si azi urmele... - Da, blocuri masive de beton.Sepot vedea si din soseaua Oradea – Arad, si din tren, ce-a mai ramas din ele... - Le-a "carat” cineva? - Evident, dupa dinamitarea lor, imediat dupa 30 august 1940, timp de trei luni, ungurii au tot carat, cantitati si valori uriase. Armata Romana n-a avut timp sa demonteze sistemul de aparare extrem de complex si tehnicizat. - Stiu ca v-a preocupat, in studiul "Politica de aparare a