Semifondista Ioana Doagă (19 ani) şi-a luat elan în 2011. Eleva profesorului Dan Betini a cucerit bronz (1.500 m) la Europenele de tineret din vară (Talinn), a fost inclusă imediat şi în lotul olimpic, iar week-endul trecut a bifat unica medalie tricoloră la Velenje, urcând pe treapta a doua a podiumului CE de cros (juniori 4.000 m).
Calendarul amintirilor sportive ale puştoaicei din Piteşti debutează cu o filă inedită. Atleta legitimată în prezent la CSU Craiova avea doar 16 ani, un chef monstruos de a alerga şi mintea invadată de vise. Unde ar fi reuşit să-şi consume energia într-o zi oarecare a vacanţei de primăvară? La un tradiţional marş din oraşul lui Dobrin. Nimic anormal până aici. Doar că întrecerea concurenţilor care n-au voie să stea nicio secundă cu ambele picioare în aer era destinată poştaşilor din judeţ! Povesteşte chiar Ioana. "Mătuşa mea, Ioana, era factor poştal şi la acea competiţie am vrut să fiu alături de ea. Mă încălzeam lângă ea şi chiar am mărşăluit şi eu. Printre arbitri... se afla şi antrenorul Dan Betini. Eu hop, hop, după mătuşa! N-o scăpam din ochi nicicum! Probabil asta l-a impresionat pe domnul
antrenor".
Garduri nu, greutăţi nu!
Odată realizată chimia dintre antrenor şi elev, Ioana a fost tehnician în purgatoriul concursurilor specifice vârstei, dar drumul n-a fost pavat cu roze încă de la început. Prima încercare? Un fiasco! Aproape total! "Mi-aduc aminte că era un triatlon. Eu eram mai uşoară ca un fulg şi la aruncarea greutăţii, am zburat cu tot cu greutatea. La garduri, le-am lovit pe toate, port şi acum amprenta lor pe genunchi. La 800 de metri însă m-am descurcat excelent. M-am dus ca din puşcă, şi pe la 500 m îl auzeam pe profu' urlând: «mai poţi?, mai poţi?» Eram desfigurată de durere şi de efort, dar m-am dus până la capăt", mai rupe Ioana o filă din calendarul amintirilor. Un simplu eşec însă l
