"Nu exista afectiune care sa nu aiba un leac lasat de Dumnezeu pe pamant"
In inima Campiei de Sud, in satul Contesti, traieste una dintre ultimele "doftoroaie" din Romania. O femeie simpla, plina de necazuri si nevoi, dar care are un dar aparte: stiinta tamaduirii cu leacuri populare, preparate dupa retete stravechi, campenesti. Am mers pe urmele ei, in urma zecilor de recomandari venite de la cititori ai revistei, tamaduiti cu retetele ei. Am gasit-o intr-o curte mare, plina de tufe de trandafiri atinsi de brumele toamnei.
"Tot ce stiu, am invatat de la tata"
- In scrisorile sosite pe adresa redactiei, cititorii nostri afirma ca ati reusit sa-i tratati de boli pentru care medicii nu gaseau rezolvare. De unde ati invatat sa folositi plantele medicinale?
- Plantele tamaduitoare le stiu de copila, de cand il insoteam pretutindeni pe tatal meu, care avea darul "atingerii" (o energie vindecatoare), dar si cunostinte vechi, taranesti, despre vindecarea cu plante. Imi era tare drag tata, si mereu imi gaseam de treaba pe langa el, pentru ca avea un fel aparte sa-mi povesteasca despre minunile naturii. Mergeam cu el sa culeaga plantele medicinale de care avea nevoie pentru tratamente si ii turuia gura incontinuu, iar mintea mea de copil absorbea totul, ca un burete... Avea un adanc respect pentru plantele si lastarii de copaci pe care-i folosea la retete - le facea semnul crucii cu palma, inainte sa taie parti mici din ei, cu briceagul sau cu maner de lemn. "Niciodata sa nu-i iei viata unei plante! S-o lasi in radacina, sa poata sa se bucure de soare si anul viitor! Iar daca ai trebuinta cu radacinile, sa nu le smulgi pe toate, ci lasa-le sa se-nmulteasca, pentru ca altfel dispar!"... Tatal meu era cunoscut de tot satul, dar si de cei din imprejurimi.
O maestra a vindecarii cu plante Venea multa lume la el, daca se-nta
