Câteva dintre evenimentele muzicale bucureş tene ale ultimei perioade, evenimente cu caracter festivalier, au arătat faptul că idea organizatorilor a avut motivaţie, că a existat voinţă de acţiune, dră- muire eficientă a posibilităţ ilor, că rezultatele aş- teptate s-au dovedit a fi importante.

Pentru publicul larg, pentru publicul atât de divers al Institutului Cultural Român, voi aminti în primul rând concertul formaţiei camerale Hespèrion XXI, muzicieni conduşi de minunatul om, de generosul artist spaniol care este Jordi Savall. Călătoresc peste tot în lumea cea largă. Au idei, au proiecte pe care le concretizează în acte de cultură. Mai puţin în concerte cu caracter expozitiv. Cu ani în urmă i-am întâlnit la Tanglewood, în stagiunea de vară organizată de Orchestra Simfonică din Boston. Au putut fi audiaţi într-una dintre ediţiile anterioare ale Festivalului enescian. De această dată ne-au dăruit un veritabil spectacol dedicat unei zone a cântecului, a dansului, apropiată spiritualităţii noastre balcanice, anume muzica Orientului. Apropiat aşa cum a cunoscut-o, cum a rostuit-o, în parte, Dimitrie Cantemir în deceniile de început ale secolului al XVIII-lea. Am realizat o dată în plus faptul că, în ciuda existenţei zonelor de influenţă ale imperiilor timpului, Europa şi Orientul cel de Mijloc constituiau un vast spaţiu al circulaţiei valorilor spirituale, că Istanbul, una dintre marile metropole ale zonei mediteraneene, se dovedea a fi un veritabil creuzet în care Est-ul se întâlnea cu Vest-ul, iar aceasta din Spania şi din Maroc până spre teritoriile caucaziene, un spaţiu al toleranţei, al cunoaşterii nezăgăzuite. Artele, nota Cantemir, „fructele obişnuite ale răstimpurilor de pace, şi-au găsit locul în minţile oamenilor”. Sunt teritorii spirituale şi nu numai, teritorii în care puteai întâlni, sosite din vechime, ecouri din cântecul nobilului cavaler Mar