Sărbătorile, aşteptate cu nerăbdare de toată lumea, le provoacă mari emoţii copiilor cu dizabilităţi abandonaţi la Casa-internat din Orhei. Chiar şi cei care n-au părăsit niciodată curtea instituţiei şi nu au idee cum e să fii acasă îşi visează mamele alături.
„Lume iartă-mă, iartă lacrima mea. Sunt şi eu copilul din casa ta. Nu cer nimic, doar să-ţi spun aş vrea cât te iubeşte inima mea", cântă Victor Pocnea, unul din cei 270 de băieţi care locuiesc la Casa-internat pentru copii cu dizabilităţi mintale severe. Ceilalţi colegi de clasă au început să îngâne şi ei această melodie. E aproape de sufletul lor pentru că fiecare dintre ei se regăseşte în ea, fiind un mesaj transmis societăţii de un copil suferind. „L-am cântat prima dată cu opt ani în urmă, la un concert în Chişinău. Când am văzut că toţi din sală plâng, mă gândeam oare unde sunt părinţii mei. Poate era cineva dintre spectatori", spune Victor. Băiatul, deşi a împlinit 21 de ani, nu are unde pleca de la internat.
Tânărul este tare fericit că recent şi-a găsit sora. „A spus că, dacă va avea posibilitate, mă va lua la vară la ţară, să văd cum trăieşte lumea", se laudă Victor, considerat artistul internatului. Băiatul se mândreşte că a cântat alături de interpreţii Denis Latâşev şi Adrian Ursu.
CITEŞTE ŞI „Copiii din vizuină" au rămas la fel de sărmani
ABIA ÎNVAŢĂ SĂ CITEASCĂ
Tânărul, împreună cu alţi 14 băieţi, învaţă acum a scrie şi a citi. „Am iniţiat acest proiect pentru o parte din copii care pot să înveţe măcar lucruri elementare. Este o muncă foarte migăloasă. Acum ei lucrează cu abecedarul, chiar dacă au 15 sau peste 20 de ani ", a spus Lidia Popa, directoarea instituţiei.
Ionuţ Stanev, de 17 ani, are doar câte două degete la fiecare mână. Cu toate astea, pictează foarte frumos. A agăţat pe peretele din faţa clasei un desen cu un trandafir pe care îl va dărui mamei sal
