Nu mă voi referi, în cele ce urmează, la jargonul sportivilor de performanţă: inevitabil, cei care îşi petrec o mare parte din timp exersând anumite mişcări şi folosind spaţii şi aparate specifice folosesc pentru toate acestea denumiri mai mult sau mai puţin tehnice, impuse prin uz în comunitatea lor.

Interesante pentru publicul larg sunt mai ales acele elemente lexicale – preluate din jargonul profesioniştilor sau create în mod independent – care circulă în registrul colocvial al românei actuale. În genere, e vorba de formule glumeţe, bazate pe modificări semantice (metaforă, metonimie etc.) sau joc de cuvinte.

Semnalam, acum câţiva ani, apariţia expresiei sală de fiţe, dezvoltată glumeţ din sintagma sală de fitness, prin joc de cuvinte bazat pe asemănarea formei sonore a termenului englez cu cea a unui cuvânt frecvent folosit în limbajul familiar. Fără a miza pe o motivare semantică strictă (fiţele nu se leagă intrinsec de exerciţiile fizice, implicând însă ideea că acestea din urmă sunt la modă, preluate mimetic şi practicate în condiţii de lux), „deraierea lexicală” produce în acest caz un efect de surpriză şi ironie. Încercarea de a oferi formulei o motivaţie apare, de exemplu, într-un dialog on-line, în care nu toţi participanţii înţeleg sau acceptă expresia: „săli «de fiţe», în concepţia şi bugetul meu, sunt acele săli care îţi oferă lucruri în plus care nu aduc niciun beneficiu practicării culturismului (parchet, vestiare spaţioase, curăţenie ca la hoteluri, zugrăveala şi tencuiala noi etc.”) (forum.getfit.ro, 25.03.2009). O denumire mai transparentă este sală de forţă („vedem foarte multe persoane în sala de forţă sprijinindu- se de aparate”, sfatulmedicului.ro). S-a impus în uz mai ales elipsa lexicalizată, astfel că în construcţia (a merge) la sală termenul sală nu mai are nevoie de atribute şi determinări: „E.B. merge la sală, dar t