Există o tradiție îndelungată a legăturilor dintre Japonia și Europa. Uneori mai intense, alteori mai puțin evidente, ele au existat constant de-a lungul timpului și au avut ca efect o influență reciprocă. „Prezența“ japoneză, așa cum începe să fie simțită în Occident începînd cu anii ’70, probabil comparabilă cu cea de la jumătatea secolului al XIX-lea, a cunoscut o creștere constantă, cucerind nu doar teritorial raportarea europeană la „obiectul“ japonez, dar și în profunzime, cumulînd tot mai multe domenii de interferență. Percepute ca tendință sau ca val, undele japoneze s-au revărsat asupra culturii noastre fie cea cotidiană, a obiectelor industriale, fie cea estetică, a diferitelor arte. Să amintim aici doar arhitectura și designul, în special cel de mobilier și vestimentar, artele grafice, fotografia. Influențele japoneze au adus în vocabularul nostru stilistic și un set de atribute estetice definitorii: rafinament, simplitate, tradițional, calm. Recent, ca o completare ironică a acestei lumi materiale, un alt „val“, de data asta distrugător (seismic, tsunami), a propagat o serie de atribute „imateriale“, întregind în mod unic portretul japonez, spiritul său. Cuvinte precum tărie de caracter, hotărîre, perseverență, stăpînire de sine, optimism au devenit sinonime cu japonez. Poate, în mod paradoxal, oamenii au fost impresionați de comportamentul japonezilor în fața dezastrului mai mult decît de distrugerile provocate și de urmările cutremurului. Pentru toți ceilalți „nejaponezi“, acest aspect legat de atitudine a rămas profund în memorie. Ambasada Japoniei în România a prilejuit întîlnirea cu acest mixt de atribute japoneze într-un concentrat de evenimente culturale desfășurate pe parcursul lunii noiembrie. Unda de cultură japoneză, inclusă în politica de refacere a imaginii Japoniei în lume după marele cutremur din luna martie, a avut rolul de a capta