Magistratul Tribunalului Ilfov a explicat într-un mod halucinant motivele pentru care a decis ca vrăjitoarele din Buftea să rămână în libertate. Motivarea este un instrument de măsură a dezastrului din Justiție.

Pirandele reținute de Poliția Capitalei la începutul săptămânii trecute s-au întors liniștite la escrocheriile cu care s-au îmbogățit mulțumită unui magistrat care a decis că "nu sunt indicii temeinice" că au comis fapte penale.

Actul judiciar are șapte pagini, dar argumentele judecătorului sunt expuse sumar pe o singură filă. „Autorul" se contrazice de la un paragraf la altul, într-o logică cel puțin bizară.

Magistratul care a analizat cererea de arestare preventivă a "vrăjitoarelor" a spus inițial, în motivare, că nu e vorba de nicio înșelăciune, pentru că cei care au apelat la magie au acționat știind cu ce se ocupă escroacele. Victimelor nu li s-au prezentat situații false ca fiind adevărate, concluzionează judecătorul.

Mai mult chiar, "părțile vătămate au acționat conform propriilor convingeri", ca atare nu s-a comis nicio infracțiune. Vrăjitoarele nu și-au asumat calități fictive, ele chiar fiind vrăjitoare și făcând publicitate acestui fapt.

Când face referire la șantaj, magistratul spune că amenințarea nu este reală, pentru că posibilele blesteme nu puteau să fie luate în serios de victime, care sunt "persoane rezonabile". Argumentul final este: „susținerile părții vătămate Z.I. (Oana Zăvoranu) că ar fi fost sub influența unei forțe supranaturale malefice nu au suport probatoriu".

Cu alte cuvinte, nu e înșelăciune pentru că victimele credeau în vrăji și vrăjitoarele chiar erau vrăjitoare. Dar nu e nici șantaj, pentru că o persoană rezonabilă nu poate lua un blestem ca o amenințare reală, iar Oana Zăvoranu nu a adus probe care să demonstreze forțele malefice. Ați înțeles ceva?