Zoltan Andras, solistul trupei Sarmalele Reci, a fost remarcat în clasa I de profesoara sa de Muzică. „Trebuie să-l îndrumaţi spre a studia muzică în mod serios“, au fost sfătuiţi atunci părinţii micuţului.

Bilingv din naştere, Zoltan vorbeşte în prezent nu mai puţin de 11 limbi. Vrea să-nveţe şi greaca, dar n-a avut timp să studieze serios manualul pe care şi l-a cumpărat. Pe unele le vorbeşte mai fluent, pe altele mai puţin. În facultate scria haiku-uri în japoneză, dar a pierdut mult din cunoştinţe, n-a avut timp să practice. Iar preocuparea pentru rusă a pierdut-o odată cu relaţia pe care o avea cu o rusoaică. Româneşte vorbeşte însă mai bine ca mulţi români get-beget, iar versurile acide ale trupei Sarmalele Reci îi ies pe gură fără cel mai mic accent. E nemulţumit de starea şcolii clasice, pe care a urmat-o şi el, ca premiant „din clasa I până într-a XII-a". Pentru băieţelul său a ales un sistem alternativ, Waldorf.

„Weekend Adevărul": Sunteţi născut în Bucureşti, dar copilăria aţi petrecut-o mai mult în Ardeal. Unde?

Zoltan Andras: Tatăl meu era dintr-un sat numit Viştea, de lângă Cluj. Este o zonă foarte interesantă, pentru că are o tradiţie folclorică foarte puternică. Chiar şi astăzi, duminica, oamenii, mai ales femeile, se duc încă în port popular la biserică. Sătenii au acasă o cameră specială cu mobilier pictat, cu perne înfăşate, cu lucruri ţesute la război... În acelaşi timp, este o zonă frumoasă, cu dealuri, cu păduri. În copilăria mea, era şi foarte multă agricultură; astăzi nu mai este, ca peste tot în zonele fost comuniste. Modelul cultural de astăzi este că nu prea merită să mai lucrezi pământul, pentru că nu este economic, dar atunci, în anii '70, oamenii erau obligaţi să lucreze. Şi mergeau cu căruţele la câmp, strângeau fânul după ce mai întâi l-au cosit şi l-au întors de pe o parte pe alta şi l-au pus în căpiţe. Nu