Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.
Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi.
"Am cunoscut recent doi domni. Doar cunoscut, subliniez. Unul - înalt, brunet, bine făcut, de pe care costumul transmite semnale duplicitare. Celălalt - genul de pe care costumul ar vrea să urle, însă întâmpină o problemă majoră: nu ar putea face asta nici cu o portavoce. Brunetul, băiatul unei doamne din Scoţia care a consimţit cândva să iubească un domn din America, s-a născut în Londra şi locuieşte în Spania. Al doilea, fiul unui cuplu australian, s-a îndrăgostit de o vietnameză micuţă şi firavă, pe care a luat-o de soţie. Acum, locuieşte în Vietnam şi, când nu zboară cu avionul, merge cu bicicleta. Nu a mai văzut canguri decât în documentare.
Nu vi se pare că dragostea nu are tact? Nimic din toate astea nu ar mai fi existat dacă iubirea şi-ar fi făcut calcule şi ar fi zis: „Nuu, e prea complicat, hai să combinăm un australian cu o australiană. Sau un român cu o româncă". Aşa m-am născut eu, apropo. Aaa, da, şi locuiesc în România.
TACTUL DIN DICŢIONAR
Lucrurile mari nu se fac mereu cu tact. Lucrurile mari... vin. Copleşesc şi derutează. Sunt definite de orice, dar nu de tact. Sunt de neexplicat. Lovesc lucruri mici cu puterea unui meteorit aruncat de pe traiectorie
