Pentru Monica Ghiurco, maramureşeancă de fel, amintirile copilăriei sunt sinonime cu tradiţia Sărbătorilor de iarnă.
După cei aproape zece ani petrecuţi în Departamentul de Ştiri al TVR, este greu să ţi-o imaginezi pe Monica Ghiurco în altă postură decât aceea sobră, de ştiristă. A fost o surpriză să aflăm că ia lecţii de canto şi că, în vremea studenţiei, la Cluj, a câştigat câteva premii la festivaluri muzicale. Căutătoare de adevăr, scormonitoare prin „umbrele trecutului", omul de televiziune Monica Ghiurco lucrează în prezent la seria de documentare „Moştenirea clandestină", primele trei episoade, difuzate la TVR1, urmând să fie editate pe DVD.
„Weekend Adevărul": Cum era copilul Monica Ghiurco?
Monica Ghiurco: Un copil studios. Am învăţat să citesc de la 4 ani şi jumătate şi n-am ratat nicio carte din biblioteca familiei... Eram un copil vesel, deşi prima mea învăţătoare spunea că parcă am mai fost o dată om mare, aşa mă comportam... Oricum, îmi plăcea foarte mult să ies iarna cu patinele pe strada din faţa blocului, să cos şi să croşetez (am învăţat la grădiniţă şi de la bunica), ai mei nu mă puteau îndepărta de televizor. Râdeam foarte mult, aveam adevărate accese de râs când, împreună cu fratele meu, ne jucam cu tata, încât mama venea în fugă să vadă ce am păţit de facem atâta gălăgie... Am avut o copilărie fericită. La şcoală ţin minte că mă cam plictiseam când ceilalţi copii abia învăţau literele, aşa că eu primeam deja din clasa întâi lecturi suplimentare, spre bucuria mea: nu lăsam cartea din mână până când nu o terminam de citit.
Te-ai născut în Maramureş, o zonă geografică în care tradiţia Sărbătorilor de iarnă este foarte respectată: cum era sărbătorit Crăciunul în familia ta?
În primul rând, pregătirea pentru Crăciun era foarte serioasă. Pe lângă postul care trebuia ţinut cu sfinţenie, curăţenia era
