● Jurnalul Naţional: De ce Ion Iliescu s-a prins cu ambele mâini de nădragii unui stat muribund cum era URSS? Să nu uităm că România a semnat tratatul cu sovieticii în 1991, când URSS era în disoluţie...

● Sergiu Celac: Negocierile privind tratatul bilateral au început în ianua­rie 1991, când eu eram de câteva luni am­basador la Londra. Retrospectiv textul tratatului bilateral a fost o eroa­re de judecată, atât în ceea ce pri­veş­te conţinutul lui, cât şi momentul sem­nării. Pe 6 ianuarie 1990, când a fost la Bucureşti Eduard Şevarnad­ze, mi­nistrul de Externe al URSS să ia contact cu cei care au luat puterea aici, i-am ridicat problema ree­va­luă­rii generale juridice a tratatelor bilate­ra­le. Am făcut o vizită de răspuns la Mos­­cova în martie şi am abordat aceeaşi temă pe 8 martie 1990. În acest cadru am avut o discuţie în doi, eu cu Şevarnadze şi câte un colabora­tor, secretar-stenograf. Documentul există, există şi martori. De partea ro­mână a fost doamna Paraschiva Bă­descu, care acum are rang de am­ba­sador. Conform înţelegerii cu pre­şe­dintele Ion Iliescu, i-am pus lui Şevarnadze două probleme, anume să vorbim despre pactul Ribbentrop-Molotov şi să ne punem de acord asu­pra unei poziţii comune despre el şi con­secinţele sale, pe care să o putem reitera în public şi în documente, mai ales că Sovietul Suprem condamnase târ­gul încă din decembrie 1989. A doua propunere viza deschiderea unui consulat general român la Chi­şi­nău, care să aibă în circumscripţia con­sulară şi RSS Moldovenească şi Bu­geacul şi Bucovina de Nord, care ţineau de RSS Ucraineană. La finalul dis­cuţiei, Şevarnadze mi-a destăinuit di­ficultăţile cu care se confruntă în con­ducerea PCUS în aplicarea re­for­melor. Eu i-am replicat "Eduard Am­brozievici, hai să nu ne întrecem cui îi e mai greu". De altfel, ceva mai de­vreme, în februarie, la Ottawa, fu­se­se "Conferinţa cerului deschis"