O poveste din Basarabia
* Trosneste zapada sub picioarele inghetate. Scartaie cumpana fantanii de la drum, sub vantul naprasnic. Printre rafalele vantoaicelor de ghenar, se aud din ceruri si de pe ulicioarele troienite voci de copii si clinchet de zurgalai. Deschid repede poarta, si in curte da navala o ceata de colindatori... *
Ignatul
Tresar si incet alunec in lumea Craciunului din copilarie. Tocmai incepe vacanta de iarna, si odata cu ea, jocul "de-a Craciunul". Ascunsi pe cuptor, in spatele sobei, repetam colindele si uraturile, cantecele si poeziile despre nasterea lui Iisus. Bradul e deja impodobit, iar intre crengi stau pititi Mos Craciun si un inger, ascultandu-ne in tacere. Mama pune craciuneii la icoane, mai aranjeaza perdelutele pe la geamurile "inflorite", iar tata cu inca doi vecini se pregatesc sa taie porcul. Ascunsi acolo, pe cuptorul cald, ne astupam urechile cu vata sa nu auzim covitaitul jalnic al bietului animal. Zicea tata ca daca porcul e jelit cand il taie, moare mai greu, si e mai dureros pentru el, dar si carnea e mai vanjoasa.
Dupa o haba de timp, dispare guitatul, iar mirosul de paie arse si soric patrunde in casa. Ne reintoarcem la geam. "Vaniusa" al nostru sta intins jos, nemiscat, pe o usa de lemn asezata la pamant. Apoi vedem cum incepe spalatul cu apa, cum ies aburi din porc, cum il acopera cu niste toale, dupa care il auzim pe tata strigandu-ne: "Pe unde imi sunteti, ma, strengarilor!? Ia veniti de incalecati porcul!" Si noi, care tocmai asta asteptam, o zbugheam afara, ne asezam tustrei calare pe porc, sperand la o farama de soric, de ureche sau codita, ca porcul nostru era godacel, tinerel si fraged (asa ii crestea tata, pana sub 100 de chile!). Asta se intampla cat eram mici, pana la scoala, ca de atunci incolo, cauta-ne, tata, cat vrei, ca ne e rusine sa mai calarim porcul. Mai apoi tata ii
