Moneda unică a impins investitorii către periferia Europei doar pentru a-i alunga înapoi. Primul deceniu al erei euro a întrețesut sistemul financiar european la un nivel nemaiîntâlnit. Băncile și fondurile de investiții dintr-o țară membră a uniunii monetare s-au năpustit asupra obligațiunilor altora, eliberate de grijile cu privire la riscurile asociate monedelor naționale cu tendințe de devalorizare precum drahma, lira, peseta și escudo.

Dar, în timp ce riscul devalorizării s-a redus, alt risc a crescut! Un risc aproape nevăzut de investitori: probabilitatea ca guvernele naționale, lipsite de sprijinul băncilor centrale, să intre în incapacitate de plată, arată publicația financiară „Wall Street Journal”.

Efectul de domino

Primele indicații cu privire la acest pericol au venit odată cu problemele bugetare ale Greciei, și, pe măsură ce îngrijorările investitorilor față de Grecia creșteau, problema datoriilor s-a extins până când a provocat un efect de domino care amenință să dea peste cap procesul istoric de integrare financiară a Europei.

Ca urmare, băncile, companiile de asigurări și fondurile de pensii din nordul Europei au tăiat împrumuturile către țările aflate în dificultate pentru a-și proteja banii. Multe dintre acestea sunt dispuse să investească doar în țările de origine sau pe piețele cele mai sigure, precum cea germană.

„Asistăm la un proces de “de-globalizare”, la o „de-Euro-izare” a zonei euro”, a declarat Andrew Balls, președintele departamentului de gestiune de portofolii a Pimco – cea mai mare societate de administrare de fonduri de obligaţiuni suverane din lume. „Investitorii se reîntorc pe piețele domestice”, a mai spus acesta.

Preferința pentru piețele domestice

Chiar dacă nesăbuința fiscală, în unele zone, a plantat sămânța crizei euro, deciziile de investiții din interiorul u