Continuînd să legăm numele Rosei Del Conte doar de volumul care a consacrat-o drept cel mai important eminescolog străin, adăugînd că nu a fost mai prejos față de cei mai prestigioși cercetători autohtoni, am da dovadă nu doar de o infor-mație lacunară, ci și de lipsă de deferență față de memoria ei. Recenta manifestare din 5 decembrie de la Roma, Alla ricerca dell’assoluto. In memoriam Rosa Del Conte (1907-2011). Giornata di studi, a pus în evidență anvergura contribuțiilor celei numite în postbelic doamna românisticii în Italia. Inițiativa simpozionului, datorată dnei profesoare Luisa Valmarin, cea mai apropiată elevă și continuatoare la Catedra de specialitate din cadrul Universității La Sapienza a Rosei Del Conte, căreia i s-a alăturat ICR prin Accademia di Romania din capitala Italiei, a avut ecoul dorit; înainte de toate, în rîndul foștilor studenți de la Milano sau Roma, Cesare Alzati, Francesco Guida, Paolo D’Achille, care, la rîndul lor, păstorind noua generație, au făcut și continuă să facă școală. Chiar dacă nu sînt licențiați în română, ci în alte discipline umaniste, cei trei, marcați de orele fostei lor profesoare, au rezervat un loc important în studiile lor spațiului românesc, cum deja se știe, grație unor traduceri, cursuri sau conferințe ținute de ei și la noi în țară. Absolvent al secției de filologie clasică, profesor la Università degli Studi din Pisa (unde a predat, între 1979 și 2005, istoria creștinismului și a bisericilor), apoi la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano, unde a ținut și continuă să predea Cultura și instituțiile în timpul Evului Mediu european, Cesare Alzati este autorul unor lucrări ce i-au adus repetate recunoașteri publice, între careTerre romene tra Oriente ed Occidente. Chiese ed etnie nel tardo ’500, 1982, și Lo spazio moderno tra frontiere e integrazione in età medievale e moderna, 2001. Și istoricul Fr